Nicolae Simatoc, primul fotbalist român care a jucat pentru Barcelona, a murit în timp ce juca o partidă de poker

Cumnații Gică Hagi și Gică Popescu nu sunt singurii fotbaliști români care au evoluat pentru FC Barcelona. Înaintea lor, la gruparea iberică a evoluat, cu mult succes, Nicolae Simatoc, care a fost primul jucător român de la FC Barcelona. Născut în 1920, Simatoc a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști de pe Bătrânul Continent în anii ’40-’50.

În 1952, după doi ani la Barcelona, românul a plecat la Real Oviedo, ultima echipă din carieră. A făcut școala de antrenori în Spania și a pregătit câteva echipe modeste, însă pasiunea sa pentru poker, devenită între timp dependență, și-a pus amprenta.

S-a mutat in Australia, unde și-a îndeplinit și marele vis: și-a înființat propriul club de poker. Nu înainte de a-și schimba, pentru a treia oară, numele, devenind Nicholas Sims.

Pe 1 ianuarie 1978, Nicolae Simatoc, care a adunat 8 selecții la prima reprezentativă a României, a murit în timpul unui joc de poker, într-un club din Sidney, din cauza unui atac de cord.

Cariera din Italia

Cariera lui Simatoc a început în jurul vârstei de 14 ani, când un antrenor de la Ripensia Timișoara l-a remarcat la un meci cu prietenii săi din Grimăncăuți, un sat basarabean. Atunci, cel ce avea să devină un idol în Catalunia se numea Nicolae Șmatoc, se arată în volumul „Nicolae Simatoc – Legenda unui fotbalist basarabean de la Ripensia la FC Barcelona”, de Octavian Țicu și Boris Bogus.

În 1939, a debutat la prima echipă a Ripensiei, apoi a mai jucat la Carmen București, iar în 1944 a câștigat campionatul Ungariei din postura de jucător al celor de la CAO Oradea. A trecut la Vasas Budapesta și și-a schimbat pentru a doua oară numele: a devenit Miklos Szegedi.

După Al Doilea Război Mondial, în România s-a instaurat comunismul, iar Basarabia le-a revenit sovieticilor, astfel că Szegedi a hotărât să fugă din țară, în 1947. A ajuns în Italia, unde avea deja o înțelegere cu AS Roma, însă s-a răzgândit și a ajuns la Inter. După două sezoane petrecute la Milano, a fost cedat la Brescia, în Serie B. Așa s-a cunoscut cu Laszlo Kubala, fotbalistul ce avea să devină o legendă la Barcelona. Au format o echipă de apatrizi, jucând meciuri demonstrative în toată Europa.

Simatoc era mijlocaș ofensiv și evolua cu precădere pe partea dreaptă. Avea o statură impresionantă: 1,95 metri.

A „fentat-o” pe Real Madrid

În Spania, a fost remarcat de Santiago Bernabeu, care i-a făcut o ofertă să joace la Real Madrid. În cele din urmă, românul a ales propunerea celor de la FC Barcelona, mai bună din punct de vedere financiar.

A debutat la gruparea Barcelona în 1950, reușind un gol și trei assist-uri la primul său meci. În sezonul 1951/1952, Barcelona obținea cea mai mare performanță din istorie: a cucerit toate trofeele posibile pe plan național și internațional, decarul Szegedi fiind cel mai bun om al echipei.

În perioada petrecută la Barcelona, basarabeanul a fost preferatul tribunelor, care-l alintau ”Sima”. 5 trofee a cucerit Nicolae Simatoc de-a lungul carierei: titlul de campion în Ungaria și Spania, două Cupe ale Spaniei și Cupa Latină, actuala Ligă a Campionilor.

Fiul său este stabilit în Spania

Silvio Simatoc, fiul fostului fotbalist, s-a născut la Brescia, pe 15 ianuarie 1950, pe vremea când tatăl său evolua pentru echipa din localitate, iar nașul său a fost chiar Ladislau Kubala, unul dintre emblematicii jucători care au îmbrăcat, de-a lungul vremii, tricoul Barcelonei. Nu a locuit decât un an în Italia, mutându-se cu familia în Barcelona, unde Nicolae Simatoc și-a continuat cariera.

„Nu am foarte multe amintiri din primii ani în care am locuit la Barcelona, eram prea mic.  Primele mele amintiri din Spania sunt din Oviedo, unde tatăl meu și-a încheiat cariera de fotbalist. Un oraș foarte frumos, cu oameni prietenoși. Îmi aduc aminte faptul că, la puțin timp după ce a agățat ghetele în cui, tatăl meu a urmat cursurile școlii de antrenori, aboslvind printre primii, cred că a fost al 5-lea. Primii doi au fost Kubala și Di Stefano, doi foarte buni prieteni de-ai săi. Apoi, a început să antreneze echipe mici, din liga a 3-a. Din acea perioadă încep să am mai multe amintiri. Tatăl meu era român ortodox, mama era unguroacă catolică, iar eu am fost botezat catolic, la fel și fratele meu mai mic”, spune Silvio, care a jucat fotbal și în Spania, dar și în Australia, însă s-a focusat și pe carte, terminând Dreptul.

„Am dezvoltat un business în Angola, una dintre țările în care am desfășurat mai multe acțiuni umanitare. Am mai multe fabrici acolo, mă ocup cu construcții și cu agricultură. Am construit șosele, chiar și închisori. De atunci îmi împart viața între Barcelona și Angola. Mai joc fotbal și acum, de mai bine de 20 de ani sunt invitat permanent în jocurile organizate de diferitele generații de veterani ale Barcelonei. Țelul este să promovăm sportul în comunitățile locale din regiunea Cataluniei. FC Barcelona se ocupă de tot, avem toate facilitățile, clubul are grijă chiar și de foștii jucători care au probleme financiare. Suntem ca o familie. La stadion, la meciurile echipei, merg foarte rar. Stadionul îmi aduce aminte de perioada tinereții, când eram acolo, la nivelul gazonului, acest lucru mă întristează. Mă năpădesc amintirile”, afirmă fiului fostului mare fotbalist.

Silvio trăiește alături de soția sa și cei doi copii, având o casă într-o localitate din apropierea Barcelonei.