Istoria aztecilor este fascinantă si ne prezintă o lume plină de acte de barbarism comise în numele religiei, duse până la extrem.
Ce sunt aztecii
Aztecii au fost membrii uneia dintre ultimele mari civilizații native din America. În timpul secolului al XV-lea, ei au creat un imperiu uriaș în America de Sud și Mexic. Aztecii rămân în istorie pentru barbariile de care dădeau dovadă din rațiuni religioase. Din istoria aztecilor pe care o avem la dispozitie, originile poporului aztec sunt incerte, dar se pare că la început formau doar un trib nordic de vânători-culegători. Denumirea de aztec pare că provine de la patria lor, Aztlan (pământ alb).
Aztecii obișnuiau să se mute din loc în loc, dar în 1325, când au văzut un vultur cocoțat pe un cactus în apropierea graniței de sud-vest a lacului Texcoco, au considerat că acesta este un semn. Astfel, au decis să rămână acolo și au pus bazele capitalei lor, Tenochtitlan.
Nu le-a fost ușor întrucât terenul era mlăștinos. Au fost nevoiți așadar să scurgă terenul și să clădească numeroase insule artificiale pe care au plantat grădini. În acele vremuri, Tenochtitlan era un fel de Veneția a zilelor noastre. Aveau un sistem destul de sofisticat al agriculturii pentru acele vremuri. Se hrăneau în special cu porumb, fasole, dovlecei, cartofi, roșii, avocado, dar și din vânătoare.
Istoria aztecilor: Expansiunea imperiului aztec
Aztecii încep să simtă dorința de expansiune undeva prin 1430, sub comanda lui Itzcoatl. Atunci au făcut o alianță cu orașele-stat Tetzoco și Tlateloco și au cucerit capitala Azcapotzalco. Tatăl imperiului aztec este însă Montezuma I, cel care a preluat puterea în 1440. Sub comanda acestuia, aztecii au reușit să cucerească până la 500 de state mici, cu o populație totala de 5-6 milioane de oameni. Cuceririle se făceau fie prin război, fie prin comerț. Expansiunea din timpul lui Monezuma I a continuat și spre nord-vest, în a doua jumătate a secolului XV. Imperiul Aztec a căpătat astfel o putere tot mai mare, generată de tributurile enorme primite și a sclavilor pe care populațiile subjugate erau obligate să-i ofere.
Cum a sfârșit Imperiul Aztec
Din 1502, puterea a fost preluata de Montezuma II Xocoyotzin. Sub comanda acestuia, Imperiul Aztec a ajuns pe culmi glorioase, dar ulterior și-a găsit sfârșitul. Montezuma II a transformat Tenochtitlanul în cel mai mare și strălucitor oraș din America, având o populație de 300 de mii de locuitori. Totuși, dintr-o credință ciudată, Imperiul Aztec avea să-și găsească sfârșitul destul de rapid. Totul a început în 1519, când conchistadorul Hernan Cortes a ajuns pentru prima dată în capitala Tenochtitlan, însoțit de aproximativ 600 de soldați.
La venirea spaniolilor, Montezuma II a avut o reacție ciudată. L-a primit pe Hernan Cortes cu brațele deschise, deoarece o profeție anunțase revenirea zeului Quetzalcoatl. Uimiți de bogățiile găsite în Tenochtitlan, spaniolii știu că singura cale este să cucerească orașul. Hernan Cortes a criticat deschis ritualurile sângeroase ale aztecilor și i-a solicitat lui Montezuma II să se convertească la creștinism. De aici până la conflict n-a mai fost decât un singur pas.
Montezuma II surprinde însă din nou. Decide să nu facă nimic, convins fiind că străinii pe care îi are în față sunt zeii răzbunători proorociți în vechile cronici și că niciun om nu are cum să li se împotrivească.
Montezuma II, ucis de azteci
La mijlocul anului 1520, spaniolii conduși de Hernan Cortes decid să-l ia prizonier pe Montezuma II, nu înainte să-i mulțumească pentru ospitalitatea de care a dat dovadă. Hernan Cortes s-a autoproclamat guvernator în Mexic și le-a poruncit oamenilor săi să distrugă statuile zeilor păgâni, iar locuitorii erau obligați să treacă la creștinism. Totuși, nu peste mult timp, mii de luptători azteci au năvălit cu arcul și toporul spre palatul în care spaniolii și-au instalat noua casă și în care îl țineau prizonier pe Montezuma II.
Când au ajuns la palat, luptătorii azteci au avut o surpriză. Din senin, la terasă a apărut însuși Montezuma II, care le-a cerut războinicilor azteci să se oprească deoarece au în față niște zei. Furia aztecilor era însă mult prea mare. Nici cuvântul liderului lor nu i-a putut opri. Ci dimpotrivă, conflictul a escaladat, iar Montezuma II a fost ucis chiar de proprii oameni, cu pietre.
După moartea lui Montezuma II, Cortes și oamenii săi simt pericolul și părăsesc de urgență orașul, cu gândul să facă un plan de recucerire. Conchistadorii își găsesc aliați în Tlaxcala, unde oamenii locului i-au urât dintotdeauna pe azteci.
Hernan Cortes, sprijinit de 8000 de tlaxcalieni, se întoarce astfel în Tenochtitlan în 1521. Aici a dat peste o armată condusă de Cuahtemoc, nepotul lui Montezuma. În timpul războiului au fost uciși aproximativ 240 de mii de oameni. Conflictul a fost de durată și s-a încheiat pe 13 august 1521, când Imperiul Aztec a fost anexat de Imperiul Colonial Spaniol. La finalul războiului, Cortes a distrus Tenochtitlanul și, pe ruinele sale, a construit Ciudad de Mexico. Pe de altă parte, milioane de azteci aveau să moară în anii următori din cauza epidemiei de variolă.
Cea mai sângeroasă religie din istorie
Dincolo de aceste războaie, aztecii rămân în istorie și prin religia barbară pe care o aveau. Se închinau zeilor și crezul lor era că trebuie să sacrifice zilnic oameni, în numele acestora. Le despicau trupul și le scoteau inima afară din trup. “În fiecare noapte câte cinci indieni erau sacrificați în fața altarelor. Piepturile erau deschise, în timp ce picioarele și mâinile erau tăiate. Pereții erau plini de sânge”, își amintea Bernal Diaz, unul dintre conchistadorii spanioli ce au dus la sfârșitul Imperiului Aztec.
Conform istoricilor, anual erau uciși în Imperiul Aztec peste 250 de mii de oameni. Situația escalada în timpul festivalurilor religioase, când se întâmpla să fie uciși chiar și cate 4 mii de oameni în doar patru zile, în cadrul sacrificiilor ritualice. Expansiunea Imperiului Aztec a fost influențată și de aceste ritualuri barbare. Aztecii nu simțeau neapărat nevoia de a dobândi cât mai multe teritorii, ci aveau nevoie de prizonieri pe care să-i sacrifice.
Unii dintre aceștia primeau însă și o a doua șansă
Din când în când, unii prizonieri erau trimiși în arenă să se lupte cu războinici azteci înarmați până în dinți, în condițiile în care lor li se ofereau doar bâte de lemn și erau legați de un picior. Șansele de supraviețuire? Aproape nule. O singură dată s-a întâmplat ca un prizonier să scape, după ce a ucis opt războinici azteci. Chiar și așa, prizonierul a ales în cele din urmă să fie sacrificat, deși i s-a propus să fie comandant al armatei.
De altfel, istoria aztecilor ne arata ca nu doar prizonierii erau sacrificați. Aztecii erau convinși că au o datorie față de zei ce trebuie plătită și că sacrificiul era o mare onoare. Tocmai de aceea, erau oameni pregătiți special pentru aceste sacrificii, dar și voluntari. În plus, armata era instruită să captureze prizonierii, în loc să-i ucidă. Tocmai pentru a avea mai mulți oameni gata de sacrificat. Iar populațiile vasale erau obligate să trimită oameni strict pentru sacrificii.
Pacanele gratis online: Aztec Glory
Avem o curioziate naturala de a explora, de a descoperi lucruri si locuri noi. La unele persoane aceasta stare se manifesta mai mult, la altele mai putin. Din pacate nu toata lumea isi permite sa plece cand vrea si cat vrea in jurul lumii pentru a vizita si a explora locuri noi. Jocul ca la pacanele Aztec Glory ne ofera sansa sa exploram vizual nu doar zona geografica dar ne intoarcem in timp pentru a vedea cum traiau aztecii. Cunoscutul producator de sloturi video EGT, a reusit inca o data sa faca un joc atractiv, care desi la prima vedere pare banal, prin tema speciala antica si simbolurile ce redau o poveste misterioasa pe care utilizatorii o intragesc. Ca si reguli de joc acest slot nu difere cu mult fata de alte lansarii de la Euro Games Technology, sunt 5 role cu 10 linii de plata, se poate activa “speciala” care ne ofera pana la 10 rotiri gratuite.
Cum arăta ritualul unei sacrificări din istoria aztecilor
De cele mai multe ori, astfel de ritualuri aveau loc în capitala Tenochtitlan. Victima era dusă în vârful piramidei și întinsă pe spate, pe o piatră mare pentru sacrificii. Un preot lua un cuțit cu lama de cremene sau sticlă vulcanică și astfel despica pieptul victimei. Apoi, inima victimei era smulsă cât încă mai bătea. O ridica în aer, pentru că toată lumea să o vadă, dar mai ales zeul. Ulterior, inima era zdrobită cu pietre, în timp ce trupul neînsuflețit era aruncat de pe scările piramidei.
Când ajungea la baza piramidei, măcelarii tăiau trupurile în bucăți și le ofereau în special războinicilor merituoși. Aztecii practicau astfel canibalismul că o componentă ritualică. Trupurile celor sacrificați erau gătite cu porumb și alte legume. În plus, din gambele celor sacrificați se făcea o supă numită pozole, pe care doar împăratul avea voie să o guste. Iar din oseminte se făceau obiecte de uz casnic sau militar.
Aztecii mai aveau un ritual special dedicat lui Tlaloc, zeul ploii, în cinstea căruia sacrificau doar copii. Aceștia erau urcați pe trepte și, dacă plângeau, aztecii considerau că zeul va fi mulțumit de sângele lor. Copiii nu erau aruncați de pe scări, iar trupurile lor erau depozitate într-o peșteră, cu acoperișul deschis. Aztecii considerau că astfel zeul se va îndura și va aduce ploaia.
De ce făceau aztecii atâtea măceluri?
De ce au avut toate aceste brutalități o amploare atât de mare în cazul aztecilor? Totul are legătură cu istoria aztecilor încă de la început. Ei au dus o viață grea și au fost un popor semi-nomad, care se afla mereu în căutarea unui nou loc propice supraviețuirii. Aztecii au considerat că predecesorii lor s-au sacrificat pentru ca lumea să supraviețuiască. Așa că au tras concluzia că modelul zeilor trebuia urmat. Mai ales că religia aztecă îi învăța că viața nu poate exista fară sacrificii. Ei considerau astfel că sacrificiul și sângele făceau ca soarele să răsară. În plus, în viziunea lor, moartea prin sacrificiu era cea mai onorabilă.
În jurul anului 1400, lucrurile au escaladat, după o secetă cumplită. Din istoria aztecilor reiese faptul ca acest popor a sacrificat mai mult ca niciodata, cu gândul că astfel ploaia va veni.
Viața de familie a aztecilor
Totuși, chiar dacă erau un popor considerat barbar, aztecii puneau mare accent și pe educație. Școala era obligatorie și se diferenția în funcție de nivelul material al copiilor și de sexul acestora. În schimb, familiile care nu aveau o situație financiară bună obișnuiau să-și vândă copiii. Pe de altă parte, aztecii aveau dreptul să aibă mai multe soții, însă existau reguli stricte. Prima soție era considerată cea mai importantă și era singura alături de care barabatul săvârșea o ceremonie religioasă. Celelalte soții erau secundare, dar bărbatul era obligat să le trateze cu același respect.
Decizia ONJN nr.860/28.04.2016, Licenta: L2160797Y000396
Accesul interzis persoanelor sub 18 ani
