Istoria vikingilor și războaiele lor

Istoria vikingilor ne prezintă o serie de acte de barbarism comise de războinicii scandinavi ce au dominat jumătatea nordică a Europei între anii 793 și 1066. Vikingii erau recunoscuți pentru curajul în luptă, pricepere și cruzime. Prin forța de care dădeau dovadă, ei au răspândit teamă și panică în rândul populațiilor băștinașe din Europa acelor vremuri.

Dar vikingii nu au fost așa încă de la început. În primă faza ei erau simpli agricultori și oameni pasionați de comerț. Totuși, ei au început să părăsească regiunile nordice ale Europei din cauza climei aspre și a faptului că nu mai puteau dezvolta agricultura în zonă.

Primele atacuri ale vikingilor

Având o pricepere peste medie, vikingii obișnuiau să construiască nave solide pentru acele vremuri, cu care au început să realizeze incursiuni de atac și jaf asupra regiunilor de coastă din Europa. Primul atac din istoria vikingilor este consemnat în anul 793 după Hristos, la mânăstirea din Lindisfarne, din nord-estul Angliei. Vikingii au masacrat călugării de acolo și au ars mânăstirea din temelii. Doi ani mai târziu, ei s-au întors în zonă și victime le-au căzut comunitățile monastice din insulele iralndeze Iona și Rathlin. În acele vremuri, vikingii începuseră deja să bage spaima în băștinași, iar călugării se rugau la Dumnezeu să fie furtună pentru ca vikingii să nu poată naviga.

Istoria vikingilor

“Niciodată în Marea Britanie nu a apărut o asemenea teroare”, avea să noteze savantul nord-britanic Aluin of York într-un jurnal. De altfel, vikingii erau prezentați de inamicii lor drept violenți și însetați de sânge, ca niste lupi printre oi. Apoi, vikingii și-au îndreptat atenția și către Imperiul Carolingian, considerat unul dintre cele mai puternice din anii de domnie ai lui Carol cel Mare. Acesta avea însă să moara, iar imperiul a rămas fară un lider autentic, ceea ce le-a permis vikingilor să jefuiască de trei ori, în anul 830, orașul Dorestad, aflat în Olanda zilelor noastre.

Istoricii mai consemnează faptul că, după ce au creat panică în nordul Europei, vikingii și-au continuat expansiunea și au ajuns în țări precum Franța, Spania, Italia și Portugalia.

vikingi paris

Vikingii și Atacul Parisului

Rămâne în istorie Atacul Parisului realizat de vikingi în anul 845. Conduși de căpitanul Ragnar, mii de vikingi au pătruns în martie 845 în Paris, în cele 120 de nave aflate pe râul Sena.

Regele Charles II a organizat doar o mică armată care să le facă față vikingilor, iar războinicii nordici n-au avut astfel nicio problemă. Jumătate din armata franceză a fost ucisă rapid, iar cealaltă jumătate s-a retras.

Astfel, vikingii au ocupat orașul Paris de Paște și s-au retras doar după ce Charles al II-lea le-a garantat că le va plati un tribut de 2.570 de kilograme de aur și argint.

Istoria vikingilor in America de Nord

Istoricii mai susțin că vikingii au ajuns și în America de Nord, în anul 986, cu peste 500 de ani înaintea lui Christopher Columb. Astfel, vikingii norvegieni Bjarni Herjolfsson, Leif Ericsson și Thorfinn Karlsefni au plecat din Groenlanda și au ajuns în America de Nord. Conform istoricilor, ei ar fi creat o mică așezare în nordul peninsulei din actuala Nowfoundland, aflată lângă L’Anse aux Meadows, o provincie din Canada. Vikingii au numit pământul nou descoperit Vinland, dar au avut probleme cu popoarele indigene și din acest motiv au fost nevoiți să se retragă, în condițiile în care nu au beneficiat de sprijinul Groenlandei. În acest moment, resturile arheologice din zona fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Vikingii și legăturile lor cu România

Istoria vikingilor mai consemnează faptul că nordicii au cucerit teritorii și au dus și războaie în Estul Europei. Preferate au fost Belarusul și Rusia de astăzi, în condițiile în care celebrele corăbii vikinge alunecau pe Nipru și Volga, în căutare de noi teritorii și piețe de desfacere. Vikingii nu plecau tot timpul la drum cu gândul de război, dar, în funcție de cum erau primiți, acționau în consecință.

De altfel, cronicile vremii arată că vikingii au avut rol de factor civilizator și au întemeiat orașe precum Novgorod (în anul 862) și Kiev (în anul 869).

calatoriile vikingilor

În plus, vikingii au avut și legături cu teritorii din România de astăzi. Astfel, undeva pe la începutul secolului al XI-lea, se pare că vikingii au fost surprinși de o ceată de luptători valahi, undeva în zona Moldovei. Valahii i-ar fi învins pe vikingi, i-ar fi măcelărit și lăsat fară marfă. De asemenea, vikingii au fost atestați și la Dunărea de Jos și pe țărmul Mării Negre, undeva între secolele IX-XI. Arheologul Ion Barnea susține că vikingii au acostat în zonă corăbiile lor, la complexul de la Basarabi-Murfatlar, în pereții căruia s-ar fi descoperit simboluri și reprezentari vikinge.

Sfârșitul Erei Vikingilor: Bătălia de la Stamford Bridge

De-alungul existenței lor, vikingii au fost implicați în numeroase războaie cu englezii. Tot un război cu englezii avea să le aducă și sfârșitul. În anul 1066, vrând să profite de moartea regelui Edward, vikingii conduși de Harald Hardrada (al III-lea) și William of Normandy au construit flote de invazie pentru a invada orașul York.

Aflat în criză de timp, dar și de resurse, regele englez Harold Godwinson a fost nevoit să adune o noua armata și a mărșăluit spre localitatea Tadcaster, după ce au mers peste 200 de mile în doar patru zile. O zi mai târziu, armata britanică a ajuns la Stamford Bridge și i-a luat prin surprindere pe vikingi, care nu se așteptau la această incursiune. Din cadrul acestei bătălii reiese și legenda unui viking, înalt de peste 2 metri, care a apărat de unul singur Stamford Bridge timp de o oră, ucigând pe oricine încerca să treacă. În cele din urmă, englezii l-au ucis cu o lancea dintr-o barcă poziționată pe sub pod.

Actul de curaj al vikingului i-a oferit regelui Harald al III-lea suficient timp să își regrupeze armata. A urmat o zi cu pierderi de ambele părți, în care regele Harald Hardrade și fratele lui Harold Godwinson au murit. Norvegienii au primit noi întăriri, iar bătălia s-a prelungit, însă în cele din urma englezii au avut câștig de cauză.

battle stamford bridge

Regele Harold Godwinson al englezilor a făcut chiar și un acord cu supraviețuitorii vikingi, inclusiv cu fiul lui Hardrade, Olaf. Vikingii au primit astfel permisiunea să se întoarcă în Norvegia, luând cu ei și trupul regelui, dar doar după ce au jurat să nu mai atace Anglia niciodată. În istorie, această înfrângere echivalează cu sfârșitul Erei Vikingilor.

Top jocuri ca la aparate cu vikingi

Cred ca aceasta tema atrage pe oricine, mai ales dupa ce istoria vikingilor a fost prezentata in prezent cu un show de exceptie: “Vikings” aparut in 2013 pe History Channel. Evident ca producatorii de jocuri ca la pacanele nu au stau prea mult pe ganduri si au facut sloturi video cu vikingi inclusiv cu show-ul TV mentionat mai devreme.

Mituri despre vikingi

În ultimele decenii, vikingii au fost de multe ori subiecte de filme sau cărți. În jurul existenței lor s-au creat astfel numeroase mituri, dar de cele mai multe ori acestea nu sunt și atestate istoric.

  • Vikingii purtau coifuri cu coarne – Multă lume când se gândește la vikingi are această imagine în minte. Totuși, toate reprezentările vikingilor din această vreme arată că acele coifuri erau simple și nu aveau coarne. Din câte se pare, această legendă a pornit de faptul că, pentru a-i face să pară mai fioroși și mai păgâni, creștinii contemporani le-au creat o imagine de acest gen. În plus, Zeul Nordic Thor purta un coif cu aripi, care semăna cu coarnele.
  • Vikingii erau toți mari și blonzi – Aceasta este o altă imagine pe care o avem în minte când ne gândim la vikingi. Totuși, documentele istorice arată că, în realitate, media de înălțime era de aproximativ 1.70. Pentru acele vremuri era o înălțime absolut normală. În schimb, părul blond reprezenta un ideal în cultura vikingilor. Nu toți se nășteau însă blonzi, astfel că ei își decololaru părul cu un săpun special.

Din istoria vikingilor s-au demontat multe mituri

  • Vikingii erau murdari și sălbatici – Artefactele găsite de-a lungul anilor arată exact contrariul. Vikingii erau extrem de atenți cu propria îngrijire, motiv pentru care arheologii au descoperit numeroase pieptene, lame și pensete din acele vremuri. În plus, cronici din Anglia arată faptul că vikingii erau preocupați de igiena personală și se spălau o dată pe săptămână, sâmbăta. De altfel, prin tradiție, în toate limbile nordice sâmbăta echivalează cu “ziua spălatului”.
  • Vikingii beau din cranii – Acesta legendă a pornit de la o cronică scrisă de Ole Worm, denumite “Reuner seu Danica literatura antiquissima”, din 1636, în care a relatat că războinicii danezi beau din bucăți curbate de craniu. Din câte se pare în realitate a fost doar o traducere greșită din latină și, de fapt, ei beau dintr-un corn. De altfel, nu s-a descoperit niciodată o cană din cranii care să dateze din epoca vikingilor.
  • Vikingii tratau femeile rău – Chiar dacă societatea vikinga era militară, respectul față de femei era la un nivel înalt pentru acele vremuri. Astfel, femeile aveau cheile gospodăriei și ale averii, mai ales când bărbații erau plecați. Mai mult, femeile ar fi fost și antrenate pentru a deveni conducători militari. În plus, aveau suficiente drepturi și puteau divorța în cazul în care soții lor erau violenți sau nu arătau respect față de ele.

Religia vikingilor

Vikingii credeau în mai mulți zei și percepeau lumea ca fiind un stejar denumit Yggdrasil, ce cuprinde 9 lumi (planete).

Astfel, Asgard era tărâmul zeilor cunoscuți drept Aesir, în timp ce Walhalla era sala de petreceri unde intrau războinicii vikingi după moarte pentru a sărbători pe saturate. Odin era Regele zeilor și conducătorul Asgardului, cel care și-a sacrificat ochiul pentru a obține cunoștinte. Corbul era simbolul lui Odin deoarece reprezenta “ochiul și urechile sale”. Thor era fiul lui Odin și zeul cerului, cel care guverna tunetele, fulgerele, furtunile și vânturile cu ciocanul sau. Freyr era zeul ploii, soarelui, recoltelor și al fertilității.

Mitologia nordica este esentiala in istoria vikingilor

Frigg era soția lui Odin și regina Asgardului, zeița maternală. Baldur era zeul luminii, al purității, bucuriei, frumuseții și al inocenței. Loki era zeul focului, magiei și al metamorfozei. Walkirii reprezentau creaturi inapriate ce aduceau sufletele războinicilor morți în Valhalla. Vikingii erau de părere că lumea are și un început și un sfârșit. Acesta din urmă era denumit Ragnarok. De altfel, vikingii credeau că sfârșitul va veni cu o eră glaciară, când fiara Fenris îl va înghiți pe Odin, iar șarpele Jormungand îl va ucide pe Thor. Vikingii se așteptau ca după Ragnarok să apară un nou pământ verde, frumos și îmbelșugat.