Cazinourile vechi din România – un pariu pierdut cu istoria

Perioadele de prosperitate și-au pus dintotdeauna amprenta asupra vieții oamenilor. În căutare de distracție și socializare, aceștia au creat adevărate oaze de întâlnire unde să se pună la curent cu cele mai noi tendințe în modă, muzică sau artă și să afle noutăți.

Cum se distrau românii și cum au apărut cazinourile

Populația de rând din România secolului XIX se mulțumea cu nunțile, petrecerile câmpenești sau horele din sat. Pentru boieri însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aceștia căutau modalități de a-și petrece timpul în compania persoanelor de același rang, într-o etalare, de multe ori vulgară, a bogăției și a cunoștințelor.

Una dintre cele mai mari distracții erau balurile organizate la casele marilor boieri. Fie că era vorba de baluri de sezon, spectacole teatrale, baluri cu muzică sau baluri mascate, acestea erau găzduite de boierii cu influență care, în acest mod, își consolidau poziția socială. Chiar și evenimentele culturale se desfășurau în spațiu privat. Este cunoscut concertul pe care renumitul pianist Franz Liszt l-a susținut în 1847 în casa boierului Balș din Iași.

Spre sfârșitul secolului XIX, distracția a căpătat un puternic accent public. Au apărut teatrele, au fost dezvoltate stațiuni balneo-climaterice noi, iar distracția pe timp de vară pentru lumea bună s-a mutat la Constanța sau la Sinaia. Inspirați de societatea vestică, cei care conduceau zonele unde se concentra populația cu potență financiară au decis să construiască cazinouri. Acestea reprezentau localuri unde se putea socializa, se mânca, se desfășurau evenimente și se putea paria pe diferite jocuri de cazino – ruletă și alte jocuri de masă.

Din păcate, timpul a fost nemilos cu aceste edificii care la vremea lor erau etalon al eleganței și stilului. Iată cum s-a scris istoria pentru cazinourile vechi din România.

Cazinoul din Băile Herculane – o lecție de istorie ignorată

Date generale

Stațiunea Băile Herculane – mândria împăratului Franz Joseph

☑️ Cândva cea mai cătată stațiune balneo-climaterică din țară, Băile Herculane se luptă cu timpul, într-o încercare disperată de a limita efectele trecerii acestuia. Vindecătoare și revitalizantă prin peisajele maiestuoase și efectele apelor termale din zonă, stațiunea are nevoie în aceste vremuri de îngrijire și atenție.

☑️ Descoperită de cavaleriștii romani, Valea Cernei a cunoscut mai multe perioade de înflorire. Prima dintre ele a fost sub conducerea romană, când a fost ridicată stațiunea care a primit numele lui Hercules, patronul izvoarelor termale. Aristocrația Romei Antice  a apreciat  această zonă liniștită care, după aproape 2.000 de ani a cucerit și aristocrația austriacă. Împăratul Austriei și soția sa Elisabeta „Sisi” Amalia Eugenia au petrecut lungi perioade de odihnă și relaxare la Băile Imperiale din Herculane.

☑️ Urmele celor două imperii pot fi găsite în toată zona, dar acestea au pierdut din splendoarea lor, ignoranța fiind cel mai bun aliat al trecerii timpului. Deși nu a beneficiat de o grijă deosebită, Băile Herculane și-au păstrat statutul și în perioada dintre al doilea război mondial și Revoluție, fiind una dintre cele mai căutate stațiuni. După 1989 declinul stațiunii s-a accelerat și, deși au avut loc unele intervenții, aceasta arată mai rău ca niciodată.

Franz Joseph a decis construcția unui cazino pentru protipendada austriacă

☑️ Cunoscut și sub numele de Cazinoul cu coloane, Cazinoul din Băile Herculane a fost construit între anii 1862 – 1864, în a doua perioadă de extindere  a stațiunii. De construcția sa s-a ocupat arhitectul Carl Wilhelm Christian von Doderer, cel care a optat pentru un stil eclectic, în care a dominat barocul austriac.

☑️ Frecventat de elita aristocrației austriece, Cazinoul avea la parter un restaurant și un bazar cu 14 bolți și 12 ferestre, iar la etaj se găseau Sala de Spectacole și Sala de Argint unde erau organizate mesele de joc. Clădirea era prevăzută cu o colonadă și două scări monumentale din piatră. Două coridoare făceau legătura cu Hotelul Traian și Hotelul Decebal. Pe frontispiciul cazinoului se află înscris salutul roman „SALUTI ET LAETITIAE” (Sănătate şi bucurii).

☑️ Terasa cazinoului era locul unde se desfășurau baluri dansante. La începutul secolului, aceasta era locul unde cânta Fanfara Regimentului 33 Infanterie din Arad. Într-un moment de pauză, în 1903, conducătorul fanfarei, dirijorul și compozitorul austriac Iakob Patzaler a compus celebrul vals „Suvenir de Hercules Bath”, o piesă dedicată stațiunii, care a fost cântată în toată lumea.

Declinul acestei bule de istorie a început după a doua conflagrație mondială

☑️ Atestată documentar din 153 e.n.,  stațiunea a făcut față cu eleganță trecerii timpului până la momentul preluării puterii de către comuniști. Despre poveștile și frumusețea sa au scris Vasile Alecsandri, George Coșbuc. Nicolae Iorga, Ioan Slavici, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu sau Ion Minulescu.

☑️ După 1945 a fost schimbată funcționalitatea clădirii. Printre sarcinile onorabile au fost găzduirea Salii de Spectacole a Casei de Cultură și a Muzeului de Istorie „Nicole Cena”. Cum intrarea în cazino se făcea dintr-o terasă acoperită cu o prelată, un incendiu a izbucnit de aici în 1956. Clădirea a fost grav avariată, cinci statui de pe frontispiciu fiind distruse. Lucrările de reconstrucție au adus modificări interioarelor, balcoanele din Salon fiind îndepărtate. Frescele, inclusiv portretul lui Franz Joseph, au fost acoperite cu diverse decorațiuni care au accentuat degradarea acestora.

☑️ Ultimii 30 de ani au fost cei mai dificili, nu doar pentru Cazino, ci pentru toate cele 74 de monumente istorice din Băile Herculane. Ignorate de autorități, ele au ajuns în proprietate privată. Astăzi, proprietar este familia Verbițchi. Aceasta a obținut-o în 2011, după ce societatea SC Hercules, deținută de afaceristul Iosif Armaș, a fost executată silit. Deși au fost inițiate o serie de lucrări de restaurare, Cazinoul din Băile Herculane rămâne într-o stare deplorabilă.

Cazinoul din Arad – 150 de ani de istorie zbuciumată

ℹ️ Date generale

Aradul era înfloritor la limita dintre secolele XIX și XX

☑️ Construcția acestui edificiu a fost finalizată în 1872, într-o perioadă de plin avânt economic al orașului Arad. În perioada 1869-1870, statisticile oficiale numărau 5.074 antreprenori, 6.839 de funcționari și 11.913 muncitori. Pe lângă comerț, în oraș se dezvoltau numeroase antreprize, importante instituții de cultură și o rețea școlară concentrată pe actualul Bulevard Dragalina. După 1972, ritmul de dezvoltare al Aradului crește. Apar fabrici de mobilă, ateliere noi, fabrica de mașini „Hendl”, iar mai apoi o fabrică de ciment și alta de cărămidă.

☑️ Sub conducerea primarului Salacz Gyula, cel mai longeviv edil al orașului (26 de ani), Aradul se îmbogățește cu peste 650 de clădiri, printre care Palatul Administrativ (actuala Primărie 1872-1877), Palatul Hermann (1880), Palatul Andrenyi (actualul Palat al copiilor – 1880-1890), Palatul Neumann (1891), Palatul Cenad (1892), Hotelul Central (1894), Palatul de Justiție (1896), Galeria Arta (1900), Palatul Băncii Naționale (1905 – 1906).

☑️ Toate clădirile au fost proiectate și exectutate de 11 arhitecți locali, dar, din păcate, nu s-au păstrat date despre cel care a proiectat Cazinoul, locul preferat de distracție al lumii mondene locale. Cazinoul avea 3 săli principale, o superbă grădină de vară care, înainte de construcția digului dintre Mureș și oraș, oferea o vedere panoramică asupra râului, și un patinoar.Istoria tumultuoasă a Cazinoului din Arad

☑️ Asemenea celor mai multe dintre vechile cazinouri românești, Cazinoul din Arad a avut o istorie tumultuoasă. Nu sunt disponibile foarte multe date, dar de-a lungul anilor, a funcționat ca sală de expoziții, evenimente și cazino.  Este de notorietate faptul că în 1890 aici a fost organizată o expoziție agro-industrială la care berea Timișoreana a fost premiată. Printre personalitățile care au frecventat Cazinoul din Arad se numără politicienii Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Ioan Slavici sau primarul Salacz Gyula.

☑️ Restaurat în 1890, Cazinoul a continuat să fie un reper în viața urbei până în 1945. Perioada de după cel de-al doilea război mondial a însemnat, ca pentru multe alte clădiri emblematice, o degradare constantă. Deși a avut diverse întrebuințări, clădirea nu a beneficiat de îngrijirile necesare. Afectat considerabil, Cazinoul din Arad a devenit proprietate privată în 1990. În 2007 a funcționat ca restaurant și club, dar, ca de multe ori în existența sa, a fost părăsit.

☑️ Scos la licitație într-un proces de executare silită, în 2017 cazinoul a intrat în proprietatea Arsat Industrie, după ce Primăria nu și-a exercitat dreptul de preempțiune. În parteneriat public privat, în 2018 aceasta a inițiat ample lucrări de reconstrucție și restaurare. Parteneriatul prevede ca spațiul să fie cedat Primăriei în zilele de voineri, sâmbătă și duminică, între orele 8:00 – 13:00, în vederea organizării cununiilor civile.

☑️ Sub conducerea prof. Annamaria Baciu, au fost restaurate aproape 5.000 de piese, iar clădirea va avea „toate ornamentele ei, toate terasele ei, verde olive, după aceea un roşu pompeian, după aceea un albastru Prusia care la un moment dat a existat şi pe clădirea Palatului Cultural… Pe toate le-am descoperit printr-o cercetare stratigrafică extinsă efectuată atât la interior, cât şi la exterior, lucru care ne-a condus spre miezul substanţei şi expresiei iniţiale, adevărate, pe care încercăm acum să o aducem la lumină şi să o integrăm în peisajul urban al Aradului, peisaj din care a făcut parte ca un element important de la bun început”.

☑️ Lucrările au depășit de câteva ori prețul estimat, astfel că proiectul va fi finalizat cu întârziere. Realizat în proporție de peste 75%, Cazinoul din Arad a găzduit deja primele evenimente: o cununie civilă în mai 2021, în Salonul Regal, și cea de-a 4-a ediție a Salonului de vinuri Vicii și Delicii, în septembrie 2021.

Cazinoul din Vatra Dornei – un refugiu ludic pentru vienezi

ℹ️ Date generale

Împăratul Austriei implicat în construcția Cazinoului din Vatra Dornei

☑️ Aflat sub administrare austro-ungară, orașul Vatra Dornei devenise o stațiune balneo-climaterică la modă unde, pe lângă locuitorii din zonă, veneau foarte mulți vienezi cu stare. Convins că stațiunea avea nevoie de un cazino pentru a spori modalitățile de distracție ale oaspeților, primarul Vasile Deac a mers în audiență la împărat pentru a-și susține proiectul. Impresionat, acesta a aprobat construirea și s-a implicat personal, contribuind la cheta publică organizată. Diferența de fonduri necesare a provenit dintr-un împrumut la o bancă vieneză.

☑️ O delegație din Vatra Dornei a mers în Austria pentru a se inspira. Membrii acesteia au decis ca modelul pentru viitoarea construcție să fie Cazinoul din Baden Baden, o stațiune austriacă la modă. Mai mult, la sugestia acestora, proiectul a fost încredințat lui Peter Paul Brang, un arhitect vienez cu o bogată experiență. Acesta a ales un stil eclectic, cu multe note din renascentismul german. Pentru ridicarea edificiului a fost ales un teren aflat în proprietatea comunală după ce fusese confiscat Bisericii.

☑️ Clădirea Cazinoului din Vatra Dornei a fost ridicată între anii 1896-1898, a fost deschisă în 1898, dar a fost inaugurată în mod oficial pe 10 iulie 1899, în prezența Împăratului Franz Joseph și a Arhiducelui Ferdinand. Cazinoul deservea turiștii din Viena, iar autoritățile locale foloseau veniturile din jocurile de noroc pentru a plăti ratele la împrumut și pentru a finanța serviciile locale. În afara sălilor de jocuri, cazinoul mai găzduia o sală de teatru, o bibliotecă, un restaurant și o cofetărie. Cea mai puternică impresie au lăsat-o cele 3 candelabre cu sticlă de Murano care împodobeau tavanele. Acestea foloseau inițial lumânări, pentru ca mai târziu să fie electrificate. Cu mici întreruperi, Cazinoul din Vatra Dornei, cunoscut și sub numele de Cazinoul Băilor sau Pavilonul Central al Băilor, a păstrat destinația inițială până în 1941.

Cum a ajuns Cazinoul din Vatra Dornei proprietatea Bisericii

☑️ În 1936 sala de spectacole a Cazinoului a suferit modificări, iar în 1937 a fost construită o terasă cu vedere spre parcul balnear. El a funcționat până în timpul celui de-al doilea război mondial, când a devenit reședință pentru generalii germani. În timpul retragerii din oraș, pe 29 septembrie 1944, soldații germani au vandalizat clădirea și spațiile interioare.

☑️ După renovarea clădirii în 1945-1946, aceasta a fost naționalizată și transformată în club muncitoresc, unde se țineau ședințe de partid, întruniri muncitorești și se organizau diverse evenimente. Procesul de degradare a Cazinoului din Vatra Dornei a continuat.

☑️ În 1986, primarul Ioan Cornețchi a inițiat lucrări de reparații ale ansamblului, iat în 1987 a obținut aprobarea fostului președinte Nicolae Ceaușescu pentru refacerea cazinoului. A fost consolidată structura de rezistență a clădirii, dar Revoluția a marcat începutul unei perioade negre, în care au dispărut candelabrele, marmura de Carrara, cristalurile, căzile de cupru și tot ce a reprezentat o oarecare valoare.

☑️ Din 1990 clădirea a trecut în proprietatea Dorna Turism SA, iar din 1995, prin hotărâre de guvern, a revenit Consiliului Local Vatra Dornei. Primarul  de la acea vreme, Ioan Moraru, a propus înființarea Fundației Cazinoul Vatra Dornei care avea ca scop obținerea de fonduri pentru restaurarea clădirii. În același an au fost efectuate lucrări de subzidire și a fost schimbată tabla.

☑️ În 2003, ca administrator al Fondului Bisericesc Român din Bucovina, deținătorul terenului pe care a fost construit cazinoul, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a solicitat retrocedarea acestuia. Schimbarea proprietarului a fost consfințită prin HG nr. 437 din 14 octombrie 2004.

☑️Începând din 2017, Cazinoul din Vatra Dornei, monument UNESCO, a fost inclus într-un amplu proces de restaurare cu fonduri europene. Lucrările au demarat în aprilie 2019 și continuă și în prezent. Bugetul inițial de 16.5 milioane de lei a fost depășit. În afara celor peste 40.000 de elemente individuale care au fost refăcute, au fost necesare lucrări de rezistență care nu au fost prevăzute în planurile inițiale. La terminarea proiectului, clădirea Cazinoului din Vatra Dornei va deveni muzeu.

Cazinoul din Constanța – o necesitate pentru dezvoltarea urbei

ℹ️ Date generale

☑️ După mai bine de 4 secole sub stăpânirea otomană, Constanța a revenit sub administrare românească după Războiul de Independență. Pe 14 noiembrie 1978 armata română a trecut Dunărea și a preluat teritoriul Dobrogei. Domnitorul român Carol I, cel care peste 3 ani va deveni rege, a promis locuitorilor că orașul va prospera și că va ajunge un important centru comercial și social.

☑️ De la câteva mii de locuitori la mijlocul secolului XIX, Constanța număra 16.000 de locuitori la începutul secolului XX, pentru ac după încă două decade să își dubleze numărul de rezidenți. La această explozie au contribuit portul, calea ferată care a făcut din acesta o poartă de intrare și ieșire a grânelor, dar și transformarea dintr-un sat de pescari în stațiune balneară marină.

☑️ Administrația orașului și-a dat seama că locuitorii au nevoie de un loc de promenadă care să le ofere diverse modalități de distracție. Vechea Cazină, construită din paiantă în 1880, s-a deteriorat foarte tare până în 1892, deși fusese reparată în 1888. În locul ei a fost ridicată o altă construcție din paiantă și lemn, având aceeași destinație.

Istoria Cazinoului din Constanța

☑️ În 1903, administrația liberală, sub conducerea primarului Christea Georgescu, elaborează un proiect de refacere a Bulevardului ca loc de promenadă și construirea unui Cazino Comunal la capătul acestuia. Un prim proiect a fost prezentat de Petre Antonescu, un arhitect cunoscut, care miza pe un stil cu influențe tradiționale românești. Daniel Renard, un arhitect cu origini româno-elvețiene, a propus o construcție în stil Art Nouveau, cu influențe din alte stiluri, în special din cel neobaroc. A fost selectat proiectul celui din urmă, deoarece prevedea și reduceri substanțiale de costuri.

☑️ Construcția a demarat în 1907 prin turnarea temeliei, sub atenta coordonare a inginerului Anghel Saligny. Ultimele finisaje s-au făcut în 1912, dar edificiul a fost dat în funcțiune pe 15 august 1910, în prezența Prințului Ferdinand.  Dacă proiectul inițial prevedea costuri de 150.000, până la finalizarea construcției s-au cheltuit peste 1.300.000 de lei. Rezultatul a fost un edificiu grandios, un simbol al urbei. Cei care treceau pragul cazinoului puteau asculta muzică, vizionau piese de teatru, participau la baluri, socializau și pariau pe jocuri de ruletă, baccarat sau blackjack.

☑️ Cazinoul din Constanța și-a păstrat menirea până în 1941, cu o scurtă pauză în perioada Primului Război Mondial, când a fost Spital de campanie sub comanda Crucii Roșii Române. Avariat în timpul bombardamentelor, el a fost restaurat de Daniel Renard în 1934. Cel de-al Doilea Război Mondial a transformat cazinoul în sediu al trupelor germane. Lovită din nou de bombe, clădirea a devenit Casa Sindicatelor între 1948 – 1960, pentru ca până în 1989 să aparțină de ONT Litoral. Ea a fost restaurată parțial între 1986 – 1988, dar după Revoluție, procesul de deteriorare s-a amplificat.

☑️ Cei care au avut clădirea în grijă au avut tentative de a o restaura, dar sumele necesare pentru acest proiect erau amețitoare. Din ianuarie 2020, a început un amplu proces de restaurarea Cazinoului din Constanța, prevăzut a se termina în circa 30 de luni, dar constructorii, Aedificia Carpați (lider de asociere) & Remon Proiect & Profesional Construct Proiectare SRL & Tehnoinstal SRL, au anunțat prelungirea termenului de executare cu un an.

Cazinoul din Sinaia – bijuteria reședinței regale de vară

ℹ️ Date generale

☑️ Preocupat de dezvoltarea țării, Regele Carol I a observat tendința boierilor și industriașilor români de a merge în străinătate pentru a practica jocuri de noroc. Acestuia nu i-a scăpat amănuntul că, în cele mai multe dintre stațiunile vestice, cazinourile erau principalele locuri de socializare pentru păturile cu stare.

☑️ Hotărât să păstreze banii în țară, ba mai mult să atragă și banii străinilor, el încurajează ridicarea unor astfel de stabilimente în Constanța și Sinaia, două dintre destinațiile de vară ale potentaților vremii. Cum Sinaia era reședința regală de vară, lucrurile s-au mișcat repede, iar cazinoul a fost construit în doar 7 luni, fiind inaugurat în iulie 1912, în prezența familiei regale.

☑️ Principalii acționari ai Cazinoului din Sinaia, unul din cazinourile vechi din România, au fost Baronul Edgar de Marcay, Primăria Sinaia și Eforia Spitalelor Civile. Alți acționari erau ceillți frați Marcay, Edmond și Iv, Prințul Gh. Gr. Cantacuzino, Diplomatul Nicolae Lahovary și investitorii Gheude și H. Genvre-fiul.

Lumea mondenă din Sinaia și București s-a mutat la Cazino

☑️ Cazinoul din Sinaia a fost construit după planurile arhitectului Petre Antonescu, conform informațiilor disponibile pe site-ul oficial. El a folosit multe elemente arhitecturale specifice Cazinoului din Monte Carlo, unde printre acționari se numărau și frașii Marcay.  Cei 3.800 mp ai cazinoului erau structurați pe 5 niveluri. Împresionau Sala de Teatru, Foaierul, Sala Oglinzilor, Sala Baccara, Sala Prințului Dionisie Ghika și restaurantul cu muzică. Mai erau amenajate Cabinetul Baronul de Marcay, Cabinetul Verde, cabinete private și de protocol.

☑️ Cazinoul aduna până la 800 de jucători pe seară. Cel mai popular joc era ruleta, dar se juca și șah, table sau jocuri de cărți, inclusiv Baccara, Poker cu 5 cărți, Blackjack sau Chemin-de-fier. Cum cei mai potenți jucători erau din București, sâmbăta și duminica circula un „tren de plăcere” care pleca din capitală la 3 fără 5 minute și ajungea la Sinaia la 4 și jumătate, cu 30 de minute înainte de deschiderea Cazinoului. Trenul aștepta în București o legătură cu Budapesta, astfel încât jucătorii din Europa aveau posibilitatea să joace la Sinaia. Denumirea de „tren de plăcere” nu are legătură directă cu deschiderea Cazinoului. Ea a apărut pentru prima dată în schița cu același nume publicată de I.L. Caragiale în Universul, în 1900.

☑️ După o scurtă perioadă de funcționare, Cazinoul din Sinaia a fost închis prin decret regal în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic și a fost reinaugurat în 1913, în prezența familiei regale și a Primului Ministru Titu Maiorescu. Alexandru Davilla, directorul Teatrului Național din București a prezentat o piesă de teatru, iar sea a continuat cu un concert susținut de George Enescu și s-a terminat cu un impresionant foc de artificii. Cazinoul din Sinaia funcționează, cu mici întreruperi, până în timpul după cel de-al Doilea Război Mondial. Din cauza sumelor mari jucate și a dramelor generate își câștigă supranumele de Casa Diavolului”.

Istoria modernă a Cazinoului din Sinaia

☑️ Din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, în 1947 este schimbată definitiv destinația clădirii. Între 1948 și 1952, clădirea a funcționat, sub administrarea Crucii Roșii Române, ca spital pentru răniții din războiul civil din Grecia și ca școală pentru copiii veniți din zona conflictului. Renovat în perioada 1952-1955, Cazinoul devine Casă de Cultură, funcțiune pe care și-a menținut-o până în 1975.

☑️ A urmat o nouă perioadă de reparații care a luat sfârșit în 1978, când clădirea a devenit una de protocol, cunoscută sub numele de Palatul Consfătuirilor. În februarie 1990, Cazinoul a fost trecut în administrarea Ministerului Culturii, pentru ca doar după câteva zile să intre în patrimoniul Ministerului Turismului. Din 1995 a trecut la Administrația Protocolului de Stat.

☑️ După o nouă restaurare, în 2013 Cazinoul trece în subordinea Primăriei  și este introdus în circuitul turistic. Cele 12 săli unice, care adăpostesc și peste 500 de lucrări de artă, pot fi vizitate atunci când clădirea nu găzduiește evenimente. În prezent, principala funcțiune a Cazinoului este de Centru de Conferințe unde se organizează simpozioane, reuniuni, conferințe și congrese, spectacole, lansări de carte, Festivalul George Enescu, târguri, expoziții evenimente „corporate” și private.

Cazinoul din Slănic Moldova – primul cazinou ridicat în timpul domniei lui Carol I

ℹ️ Date generale

☑️ Slănic Moldova – peste 220 de istorie

Supranumit „Sinaia Moldovei” de către Alexandru Vlahuță, orașul Slănic Moldova este un punct de reper pentru turiștii români după ce, în ultimii ani, au fost făcute numeroase investiții cu fonduri europene, cea mai importantă fiind pârtia de schi. Stațiunea are în spate o istorie bogată care începe cu descoperirea, de către serdarul Mihalache Spiridon, în 1801, a primului izvor cu apă minerală.

Conform istoricului Romulus Dan Busnea (Repere de istorie și cultură locală – Slănic Moldova), serdarul a curățat zona, a descoperit și alte izvoare, iar în câțiva ani a apărut Slănic Moldova – „un miracol al tămăduirii, un superb tărâm de tihnă şi relaxare”. În 1945 stațiunea ajunge în proprietatea Eforiei Spitalelor „Sf. Spiridon” din Iași. După ce, în 1884, este permisă înstrăinarea terenurilor, pentru Slănic Moldova începe perioada de glorie.

☑️ Din 1887 începe sistematizarea stațiunii

Apar hoteluri (Racoviță, Dobru, Central, Cerbu), iar în perioada 1892-1894 este ridicat Cazinoul Slănic Moldova. Cunoscut și sub numele de Cazino Regal, acesta a fost construit de meșteri italieni după proiecul arhitectului ieșean George Sterian. Acesta a optat pentru stilul Art Nouveau, dar, la fel ca în cazul celorlalte cazinouri vechi din România, au fost imprimate și elemente ale neorenascentismului și ale neoromânismului.

Având două niveluri și flancat pe laterale de două turnuri, Cazinoul din Slănic Moldova oferea vizitatorilor o experiență complexă care includea restaurant, cafenea, cofetărie, salon de lectură, saloane de conversație și corespondență, sală de teatru cu o capacitate de 500 de persoane, două mese de biliard și o sală de jocuri de noroc (șah, table, biliard, blackjack, baccarat sau ruletă).

☑️ Cazinoul din Slănic Moldova a renăscut din ruine

Cazinoul din Slănic Moldova a devenit centrul social și cultural al orașului. Cu timpul, aici a fost amenajat și un cinematograf, dar mai frecvente erau seratele, festivalurile și concertele.Toate au fost bune și frumoase până în timpul primei conflagrații mondiale când clădirea cazinoului a fost transformată în grajd pentru caii ocupanților germani și austro-ungari. La retragere, invadatorii au incendiat stațiunea, Cazinoul fiind puternic afectat.

Reconstrucția acestuia a început târziu, în 1927, dar după doar câțiva ani, în timpul celui de-al doilea război mondial, a suferit din nou daune importante. Din 1948, în imobil a funcționat Casa de Cultură care a găzduit Biblioteca Orășenească, un teatru de amatori, un cinematograf cu 350 de locuri, un club destinat tinerilor, și câteva galerii de artă.

Ultimele 6 decenii au fost mai blânde cu Cazinoul din Slănic Moldova decât cu alte cazinouri vechi din România. În 1960 acestuia i-au fost adăugate 2 terase, între anii 1986 – 1989 a fost restaurat ca edificiu cultural – artistic și educativ, pentru ca între anii 1994 -1995 treacă printr-un nou proces de reabilitare.

Aflat în proprietate privată, Cazinoul din Slănic Moldova, monument istoric de clasă A, este scos la vânzare pentru 1.900.000 de euro. Din păcate, autoritățile locale sau centrale nu par a se implica în preluarea acestei mărturii istorice.