30 de ani de la remiza albă de pe teren propriu Dinamo vs. Olympique Marseille
Istoria a avut mereu darul de a alinia conjuncturi aparent paralele, sau greu de intersectat. Universul e un șir infinit de linii lungi care foarte rar se întrepătrund, dar și atunci se întâmplă nu este o întâmplare, nu este nici destin. Este doar simpla coincidență a unor perioada foarte bună care sunt puse în același tablou competițional, iar uneori simplitatea ar trebui înțeleasă ca atare fără profunzimi complicate și complexe care duc spre nicăieri.
Cluburile de fotbal au multe în comun cu artiștii geniali, care au o carieră lungă și profundă cu multe realizări și produse ale muncii, dar doar câteva rămân suficient de memorabile pentru a fi amintite în eternitate. În acest caz, privind fotbalul, cu cât clubul are o longevitate mai mare din care ai de unde alege un anumit moment sau conjunctură din istoria, cu atât e mai ușor să observi tiparul care a dus acea echipă la acel apogeu de performanță.
Dinamo trecea printr-o fază de tranziție în a 2-a jumătate a anilor 80
Românii aveau o echipă fanion – Dinamo București, aflată într-o tranziție după o a doua jumătate a anilor 80 condusă de Mircea Lucescu unde a fost vice-campion național trei ani la rând în umbra Stelei antrenate de Anghel Iordănescu ca la primul sezon după Revoluție să câștige campionatul și să plece apoi în străinătate. Pentru dinamoviști au urmat doi ani de tranziție, atât la nivelul conducere, cât mai ales pe banca tehnică, câștigând din nou campionatul în vara lui 1992.
Pe banca tehnică era un duo inedit pentru fotbalul românesc la momentul respectiv, format dintr-un director tehnic din străinătate, fostul fundaș și căpitan al lui Feyenoord Rotterdam – olandezul Rinus Israel și antrenorul principal Florin Halagian, ajutat de secunzii Viorel Hizo și Florin Cheran. Ei au reușit să câștige prima ligă fără să fie învinși cu 21 de victorii și 13 egaluri, cu un golaveraj de 76 – 23, unde noi-veniții Sulejman Demollari și Gabor Gerstenmajer au reușit să înscrie 39 de goluri, adică jumătate.
Olimpique Marseille era pe val în acea perioadă
De partea cealaltă, francezii veneau și ei pe un fond extrem de favorabil, cea mai bună perioada din istoria clubului, când reușiseră să câștige patru ani la rând titlul de campioană a Franței (implicând aici o dublă cupă-campionat în 1989, având în același timp o epopee europeană separată, cu semifinale în 1990, o finală în premieră în 1991 – pierdută cu Steaua Roșie Belgrad la loviturile de departajare. Cei din Coasta de Azur au reușit să-și revendice titlul din 1992 la șase puncte în fața celor de la Monaco.
Venind amândouă din postura de campioane ale țării lor, competiția în care aveau să se întâlnească a fost Liga Campionilor, la primul sezon cu noul format. Desigur, cotația lor nu le-a permis să joace direct încă din primul tur, fiecare având nevoie de un adversar dintr-o țară mai puțin cotată pentru a merge mai departe; e interesant că bucureștenii își vânduseră o parte bună din cei mai buni jucători înainte de câștigarea sezonului.
Dinamo a trecut de Lahti, iar OM de Glentoran
Dinamoviștii au trecut de finlandezii de la Lahti, după ce au pierdut în tur și au revenit în retur tocmai în prelungiri; unul dintre frații Becali ar fi declarat că în acea perioada le-a fost oferit Litmanen spre vânzare de la clubul finlandez, el având să ajungă apoi decarul lui Ajax câștigător. Francezii au avut o misiune mult mai ușoară, trecând de nord-irlandezii de la Glentoran, pe care i-au zdrobit cu un scor general de 8-0 (după o dublă victorie cu 5-0 și 3-0).
În a doua jumătate a lunii octombrie din 1992, Marseille avea să vină în vizită la București pentru a se confrunta cu Dinamo pentru un loc în următoarea fază a Ligii Campionilor, jucând pe 21 octombrie 1992, la ora 18:00 pe stadionul Național, în fața unui public numeros de 45.000 de oameni, cu o brigadă de arbitri daneză – Peter Mikkelsen la centru, asistenții Lars Gerner și Joergen Johansen.
Halagian a început partida cu Florin Tene în poartă, ajutat în defensivă de o linie cu patru fundași, Vasile Jercălău și Daniel Timofte pe bznile laterale, Tibor Selymes și căpitanul Gheorghe Mihali pe centru, susținut la mijloc de alți patru oameni – Marius Cheregi și Ovidiu Hanganu pe margini, cu Dorinel Munteanu și Gabor Gerstenmajer care îndeplineau roluri pragmatice de închizător, pasator și creator, iar în ofensivă se aflau Zoltan Kadar și Demollari, care aveau să fie primii jucători schimbați la gazde, Kadar cu Costel Pană în minutul 63 și Demollari cu Nelson Mensha în minutul 78.
OM avea un lot fantastic
Francezii îl aveau pe Jean Fernandez care a început cu viitorul portar de legendă cu chelia lui referențială, Fabien Barthez, ajutat în defensivă de Jocelyn Angloma, Eric Di Meco, Marcel Desailly și Sauzee – susținuți la mijloc de Didier Deschamps, căpitanul Bernardo Casoni, Jean-Christophe Thomas și Rudi Voller, iar în ofensivă două vârfuri de tipologii diferite – Abedi Ayew (atacantul retras) și Basile Boli (vârful pivot). Thomas avea să fie schimbat după pauză cu Jean-Jacques Eydelie.
Meciul s-a terminat la egalitate, fără ca niciuna dintre părți să marcheze
De la dinamoviști au fost avertizați Selymes și Timofte în minutele 33 și 60, iar de la francezi – Abedi Ayew și Didier Deschamps în minutele 29 și 53. Pe banca au rămas Florin Prunea, Constantin Pană și Tudorel Cristea la bucureșteni, respectiv Pascal Ormeta, Alen Boskci, Manuel Amoroso și Jean-Marc Ferreri. Returul avea să se joace la începutul lunii noiembrie și să fie decis de dubla lui Boksic care i-a calificat mai departe pe francezi într-o campanie ce avea să le aducă primul și singurul trofeu din istoria clubului.
Ceea ce pentru francezi și pentru OM s-ar fi interpretat ca o sărbătoare și eveniment, momentul câștigării trofeului suprem european la Munchen în fața lui Milan, avea să fie umbrit de scandalul meciurilor aranjate de președintele Bernard Tapie care a făcut ca echipa să piardă titlul câștigat pe teren și să fie retrogradat drept pedeapsă pentru isprăvile oficialului. Ei au avut nevoie de aproape 20 de ani să câștige din nou tilu și de 5 ca să revină în atenție cu un loc doi și o finală de Cupă UEFA.
Ironic, o situație similară dar nu cu aceleași efecte grave s-ar revărsat și asupra dinamoviștilor când au reintrat în conul de umbră al steliștilor care au legat din nou de titluri de campioni și calificări consecutive în grupele Ligii Campionilor, făcând o tranziție lungă și experimente dese cu jucători și antrenori până la primul trofeu – sau mai bine zis serie de trofee – dubla cupă-campionat din 2000.
Cele două aveau să se reîntâlnească la 13 ani după momentul 1992 tocmai în finalul grupei F din Cupa UEFA, unde un gol anulat pe final de meci al lui Chihaia avea să-i scoată din competiția europeană pe dinamoviști în celebrul sezon uefantastic cu rapidiștii sfert-finaliști și steliști semifinaliști, în locul lor calificându-se olandezii de la Heerenveen care aveau să fie eliminați în etapa următoare chiar de Steaua. Francezii au terminat pe primul loc cu nouă puncte, singurul jucător rămas de la dubla inițială fiind Barthez.
Salutare tuturor! Numele meu este Boară Mircea Marius. Vă urez distracție plăcută pe platformele companiei în calitate de Content Manager și Redactor la Tipzor Media. Sunt absolvent al Facultății de Litere și Istorie din Craiova – specializarea Română/Engleză (promoția 1998) și lucrez pentru compania Tipzor Media din anul 2016, fiind cel mai vechi membru al echipei.
Fie că vorbim de fotbal, biliard, rummy, poker, sloturi, ruletă sau blackjack, pot spune că sporturile și jocurile de noroc au făcut mereu parte din „colecția” personală de hobby-uri. Astfel, de-a lungul anilor, am ajuns la un nivel de expertiză care să îmi permită să realizez tutoriale, articole, recenzii și alte materiale dedicate jocurilor de noroc, materiale care te pot ajuta să devii un jucător mai bun și, cel mai important, unul responsabil.
Decizia ONJN nr.860/28.04.2016, Licenta: L2160797Y000396
Accesul interzis persoanelor sub 18 ani
