40 de ani de la duelul din Cupa Campionilor dintre Dinamo și Aston Villa

Istoria a avut mereu darul de a alinia conjuncturi aparent paralele sau greu de intersectat. Universul e un șir infinit de linii lungi care foarte rar se întrepătrund, dar și atunci se întâmplă nu este o întâmplare, nu este nici destin. Este doar simpla coincidență a unor perioade foarte bune care sunt puse în același tablou competițional, iar uneori simplitatea ar trebui înțeleasă ca atare fără profunzimi complicate și complexe care duc spre nicăieri.

Fotbalul european al anilor 70 era atât în căutari, cât și în plină promovare mondială, mai ales după ediția din 1966 care s-a bucurat de o mediatizare inedită. Echipele de club englezești deveniseră maestrele cupelor europene, iar echipele din spațiul balcanic sau est-european încăpeau treptat să iasă în evidență, profitând de sistemul eliminatoriu care în situația unei trageri sorți gestionate bine, putea duce respectiva echipa până în cele mai îndepărtate faze.

Deși în Regatul Unit și România, hegemonia aparține lui Liverpool, respectiv Steaua, fotbalul din fiecare țară avea să ofere alternative mai mult sau mai puțin prezente în cupele europene care reușeau să depășească norma primului tur, unele ajungând chiar la trei și la sferturi, cum au fost Rapid, Craiova sau Dinamo. Ultimii au avut o perioada extrem de bună la mijlocul acelei decade, câștigând de 4 ori titlul în șapte ani, iar de două ori au ieșit vice-campioni, bazându-se pe Dudu Georgescu.

Anii 80 aveau să aducă una din cele mai bune generații din istoria clubului Dinamo

Triplă campioană consecutivă a României între 1981 și 1983 și dublă câștigătoare a Cupei României în acea perioadă, Dinamo avea să atingă cea mai importantă performanță europeană chiar în 1984.

Betano

Dinamo se clasează pe unul din locurile 1-2 în Liga 2

30.00

Pariază Acum

În ediția 1981-1982, dinamoviștii au câștigat dublă cupă-campionat după 17 ani (titlul la două puncte distanță de Universitatea Craiova și opt puncte față de Corvinul Hunedoara și cupa după o finală cu Baia-Mare, câștigată cu scorul de 3-2), cu Dudu Georgescu cel mai bun marcator – 11 goluri.

Aston Villa – una din echipele de mare tradiție din Marea Britanie

Undeva într-un arhipelag separat de o strâmtoare, dar absolut obsedat de continentul european, britanicii vedeau revenirea în prim-plan a unei echipe istorice, care a luat parte la fondarea primei ligi engleze și care a câștigat cinci campionate în ultimii șapte ani ai secolului trecut, președintele lor fiind omul care a venit cu ideea reformei competiționale. E vorba despre clubul din Birmingham, Aston Villa, care se găsea la începutul anilor 70 într-o situația ingrată, retrogradați în liga a treia.

După doi ani în liga a treia, leii aveau să promoveze de pe primul loc și să ajungă în liga secundă, unde a avut nevoie de trei ani pentru a reveni în prim-planul fotbalului britanic, promovând încă o dată de pe locul 2. Începând cu 1975, echipa avea să progreseze anual, grație muncii antrenorului Ron Saunders (care avea să vină în anul promovării), terminând 4 ani consecutivi în jumătatea superioară, ajungând chiar și în sferturile de finală ale Cupei UEFA până când să câștige primul titlu de campion din era postbelică, după mai bine 71 de ani de la ultima ispravă.

1981 – anul de grație pentru Aston Villa

Titlul câștigat în 1981 avea să rămână unic atât din punctul de vedere al repetabilității sale (care nu s-a realizat), cât și al efectului de domino pe care l-a provocat. Din postura aceea avea să câștige Supercupa Angliei pentru prima dată în istorie după o remiză cu Tottenham Hotspur, care-i permitea să împartă trofeul cu londonezii, terminând pe locul 11 în campionat. Surpriza avea să vină din Cupa Campionilor Europeni, pe care avea s-o câștige după ce a trecut de Bayern Munchen în finală cu scorul de 1-0.

Postura de câștigătoare a trofeului o obliga să participe în următorul sezon din cea mai importantă competiție  deși nu venea după cel mai bun sezon, la braț cu Liverpool FC, care venea din postura de campioană a Angliei. De aceea, apărea situația inedită de a avea două echipe din aceeași țară participând deja într-un turneu restrâns de eticheta de campioană. Ei au început să joace din primul tur, Dinamo având nevoie de preliminarii pentru a intra în turneu, asemeni unui tenismen care are un wild-card și vine din calificări cu mai multe meciuri în picioare decât adversarii.

Dinamoviștii au fost nevoiți să treacă de norvegienii de la Valerenga la sfâșritul verii cu o victorie de 4-3 la general (3-1 la București și 1-2 la Oslo), ca în primul tur să aibă în fața echipa din Cehia – Dukla Praga în fața căreia s-a calificat tot cu același tipar – o victorie la un gol diferență la general (3-2) după o victorie (2-0) și o înfrângere (1-2).  Englezii din Birmingham au dat peste turcii de la Beșiktaș, pe care i-au învins cu 3-1 în prima manșă, iar în retur au rămas au păstrat un meci fără gol primit sau marcat.

Dinamo pierde în fața lui Aston Villa în fața a 80.000 de spectatori

Cea de-a doua jumătate a lunii octombrie din 1982, mai precis pe 20 octombrie 1982, la o oră aproape nocturnă de toamnă, 18:15, pe stadionul 23 August din București, bucureștenii primeau vizita campioanei Europei la nivel de cluburi în fața a 80.000 de spectatori, cu un arbitru spaniol de centru – Emilio Carlos Guruceta Mura. Partida avea să fie pierdută cu scorul de 0-1, britanicii conducând deja de la pauză.

Românii, antrenați de Nicolae Dumitru au început cu Dumitru Moraru în poartă, patru fundași convenaționali – Marin Ion, Alexandru Nicolae, căpitanul Cornel Dinu și Teofil Stredie – olinie de mijloc foarte ofensivă și spectaculoasă cu Gheorghe Mulțescu, Ionel Augustin, Alexandru Custov și Cornel Țălnar, cu doi atacanți – Florea Văetuș și Costel Orac, cei doi fiind oamenii schimbați în repriza secundă: Orac cu Marin Dragnea imediat după pauză și Văetuș cu Pompiliu Iordache cu un sfert înainte de final.

Video istoria scurtă a clubului Dinamo București

De partea cealaltă, oaspeții antrenați de Tony Barton, secundul lui Saunders în ultimii doi la Aston Villa avea să fie promovat după plecarea acestuia, având atât experiența cât și legăturile necesare cu lotul. El a început cu James Rimmer în poartă – Mark Jones, Allan Evan, Ken McNaught și Colin Gibson în defensivă cu patru mijlocași în față – Desmond Bremner, căpitanul Dennis Mortimer, Gordon Cowans și Peter White, cu Gary Shaw și Anthony Morley în ofensivă, penultimul făcând diferența în minutul 17 și apoi în minutul 83.

Returul avea să se joace la începutul lunii noiembrie din 1982, pe Villa Park în fața unei audiențe de peste 22.200 de oameni, unde Gary Shaw și-a continuat seria ofensivă incredibilă cu trei din cele patru goluri marcate de echipa sa, care a învins pe Dinamo București și la Birmingham cu scorul de 4-2, reușind să meargă mai departe și să se califice până în sferturile de finală ale competitiei. Între timp, ei aveau să-și mai adauge un trofeu important, Supercupa Europei la începutul anului 1983, tocmai în fața Barcelonei cu scorul general de 3-1 (0-1 la Barcelona și 3-0 la Birmingham după prelungiri).

Pe lângă cele două performanțe europene, englezii aveau să piardă finala Cupei Intercontinentale la Tokyo în fața uruguay-enilor de la Penarol, care au învins cu 2-0, iar pe plan intern avea să se limiteze la un loc 6, de asemenea sferturi de finală în Cupa Angliei și un golghter în persoana lui Gary Shaw, cu 24 de goluri în toate competițiile. Dinamo avea să-și continue seria de succes, câștigând al doilea titlu de campioană a României la rând și a bifat semifinala Cupei României, unde a fost scoasă de Craiova.

La 40 de ani de la duelul din Cupa Campionilor dintre Dinamo și Aston Villa, niciuna dintre cele două formații nu o duce prea bine. Dinamo evoluează în Liga 2, iar Aston Villa este aproape de locurile de retrogradare în Premier League.